Cui datoreaza Simion succesul si cresterea de imagine din ultimele saptamani?
Lui: se numeste George Birnbaum.
Potrivit descrierii de pe site-ul firmei, George Birnbaum este un “consultant politic internațional cu aproape 30 de ani de experiență semnificativă în campanii politice și non-profit. A dezvoltat și a supravegheat strategii de campanie pentru alegeri naționale pe cinci continente și în peste 40 de țări din întreaga lume. A contribuit cu succes la alegerea a peste 20 de președinți, prim-miniștri și cancelari din întreaga lume, inclusiv a numeroase organizații nonprofit”.
Pare-se cǎ Simion e inca un succes de presedinte de adaugat la CV-ul sau profesional.
Toata lumea il da pe Simion ca fiind SIGUR noul presedinte al Romaniei.
Eu am MARI rezerve ca Simion va intra ca winner la Cotroceni. Urasc si varianta Nicusor Dan.
Dar asta vreau sa zic: capacitatea de manipulare a retelei de influenceri si propagandisti ai sorosistilor s-a dovedit mereu enorma in situatii de criza in Romania. In urmatoarele 12 zile veti vedea istericale, dezvaluiri despre Simion care au fost tinute la sertar exact pentru acest moment si o retorica anume: dom’le, lasati-l pe Coldea, e vorba de a fi pro europeni, cum sa punem un extremist la carma tarii?
Parerea mea: amandoi sunt niste ZERO. Sa cititi mai jos de ce.
Ghinion în turul 2. O țară-n genunchi, doi falși salvatori
Suntem cumva şi mai in cǎcat ca în decembrie 2024.
Turul doi al alegerilor prezidențiale din România ne oferă pe 18 mai o alegere demnă de un banc prost: un agitator care urlă fără să știe ce vrea, și un funcționar care tace pentru că nu știe ce să spună.
George Simion și Nicușor Dan sunt două fețe ale aceleiași monede eșuate: politica făcută cu impostură, inadecvare și fuziune cu eșecul.
Simion e România care urlă în capul gol, fluturând steagul ca pe o armă și confundând furia cu viziunea. Nicușor e România care tace, paralizată de frică, ascunsă în spatele unui laptop cu Excelul deschis, în timp ce orașul (și țara) se prăbușesc în jurul lui.
Unul vrea să dărâme tot, fără să știe ce pune în loc. Celălalt vrea să nu deranjeze nimic, convins că timpul rezolvă problemele, dacă le ignori suficient.
Românii vor fi puși să aleagă între strigăt și bâlbâială, între toxina manipulării și morfina indiferenței. Iar rezultatul nu va fi o victorie democratică, ci o declarație de faliment moral: țara nu mai are resurse de lideri, doar rebuturi carismatice și autiști administrativi.
Asta e România turului 2 din 2025: o țară obligată să aleagă între incendiu și comă.
Mi se pare teribilǎ aceastǎ bombǎ moralǎ pe care trebuie sa o detoneze poporul român: astǎzi, am ales sa vǎ arǎt cat de proastǎ e fiecare dintre cele douǎ alegeri.
N-am gasit altǎ rimǎ.
1. Carismă și prezență publică
- George Simion: Carismă agresivă, adesea vulgară, cu derapaje de comportament ce imită huliganismul. Creează panică în spațiul instituțional.
- Nicușor Dan: Inexistent din punct de vedere al carismei. Pare permanent nedumerit, cu o prezență publică lipsită de empatie, ritm sau claritate.
2. Inteligență strategică
- Simion: Incapacitate de strategie pe termen lung; trăiește politic din șocuri de moment, proteste haotice și teme populiste reciclate.
- Dan: Fixist, incapabil să-și adapteze discursul public sau să negocieze. Nu înțelege dinamica politică reală, fiind mai aproape de un tehnocrat cu autism social.
3. Capacitate administrativă
- Simion: Nicio realizare concretă administrativă. Funcționează doar ca agitator.
- Dan: Dezastru administrativ ca primar. Bucureștiul e murdar, blocat, fără viziune coerentă sau reforme reale.
4. Relația cu adevărul
- Simion: Minciună prin omisiune, manipulare voită. Exploatează conspirații și minciuni convenabile electoratului captiv.
- Dan: Minciună prin ambiguitate. Refuză răspunsuri clare, evită asumarea greșelilor, cultivă imaginea de „om bun prins într-un sistem rău”.
5. Relația cu instituțiile
- Simion: Sabotaj politic sistematic. Contaminează instituțiile cu discursuri anti-democratice și anti-stat.
- Dan: Frică de instituții. Evită confruntarea, nu știe să gestioneze conflictul instituțional, lăsând administrația pe mâna altora. Pana cand Justiția il pune la punct.
6. Relația cu partidul/propriul electorat
- Simion: Mesianism narcisistic. AUR e George Simion, iar cine îl contestă devine dușmanul „nației”.
- Dan: Apatie totală față de electoratul propriu. Nu comunică, nu răspunde, pare deranjat că trebuie să fie om politic.
7. Etică personală și morală
- Simion: Ambiguu moral. Relații netransparente cu grupuri interlope, reflexe autocratice.
- Dan: Evaziv moral. Nu are curajul convingerilor; evită să ia poziții ferme în probleme etice majore. Anturaj dubios, securistic sau pro-rus.
8. Viziune și proiect politic
- Simion: Nicio viziune reală, doar negare și atac. Totul e despre „ei” vs. „noi”.
- Dan: Nu are proiect politic. Când vorbește despre viitor, sună ca o aplicație software scrisă prost.
Un tur 2 cu doi de ZERO
Revoluționarul cu salivă groasă
George Simion nu este un om politic. Este un bug. Un glitch emoțional al democrației românești care a reușit să se strecoare în Parlament cu o voce răgușită, o dronă de TikTok și un steag pe post de cravată. Nu are program, are doar furie. Nu are idei, are doar urlete. În fond, el nu propune nimic. El doar acuză. Și, ca orice huligan cu vocabular de băiat care fumează la buda liceului, Simion a devenit portavocea unui segment de români sătui de „sistem”, dar complet dispuși să voteze un golan cu tricolor pe gât.
Populismul lui e rudimentar, fără ADN ideologic. Este făcut din lozinci second-hand, rostite cu vocea tremurândă a unei patrii imaginare. Spune „trădători” de fiecare dată când rămâne fără argumente – adică tot timpul. AUR este, în esență, o horă isterică în jurul unui tip care confundă viața publică cu viața de cort.
Economic, e analfabet funcțional. Nu pricepe PIB-ul, deficitul sau rata de dobândă, dar vorbește despre ele cu încrederea unui mecanic de biciclete care îți explică cum funcționează reactorul de la Cernavodă. Își bazează opiniile economice pe ce a auzit la Radio Șanț și pe ce i-a spus un prieten „din interior”.
Simion e toxic. Liderii reali unesc, creează rețele. El le taie. Cine i se opune devine dușmanul personal al „nației”. A compromis ideea de patriotism și a transformat-o într-un brand ieftin, un business de cocarde și sloganuri. Mai lipsește doar să facă pastă de dinți „cu gust de neam și glie”.
E fascinat de conflict, dependent de adrenalina scandalului. Nu are cultură democratică – doar un instinct de baricadă. Dacă l-ai întreba cine a fost Montesquieu, ți-ar răspunde că e un general francez care a murit pentru ortodoxie.
Mai grav, Simion nu citește. Mi-a recunoscut. Și se vede. Discursurile lui sunt un amestec de clișee rostogolite de pe net, combinate cu greșeli gramaticale și trimiteri istorice eronate. Când încearcă să pară cult, citează prost. Când improvizează, se face de râs. De fapt, când vorbește prea mult, îți vine să închizi sunetul la televizor și să-l lași doar pe mimică. Nici aia nu e mai bună.
Organizațional, Simion e un dictator cu ticuri de mic Ceaușescu. Nu negociază, nu cedează, nu construiește. El execută, epurează, alungă. Fostele sale alianțe sunt pline de foști prieteni transformați în trădători. Liderii adevărați creează echipe. Simion creează instabilitate.
Și, poate cel mai nociv aspect, e faptul că nu are nicio viziune. Nici măcar una greșită. El nu vrea să reformeze nimic, ci doar să dărâme tot. Pentru ce? Pentru „neam”, „popor”, „suflet românesc”. Vagi concepte, repetate obsesiv, până își pierd orice sens.
Alienatul care își mǎnâncǎ mucii
Dacă George Simion e un haos vocal, Nicușor Dan e un vid. Un gol administrativ cu o claie netunsǎ, care a înțeles politica drept o extensie a olimpiadei de matematică. Un om incapabil să exprime o emoție umană, un plan coerent sau măcar o scuză decentă. E într-atât de absent, încât pare că mandatul lui de primar a fost administrat de un administrator de bloc cu anxietate socială.
Nicușor Dan e expresia perfectă a impotenței civice. Un activist de odinioară care s-a trezit într-o funcție prea mare pentru că părea „de bun-simț”. În realitate, nu e nici bun, nici cu simț. E doar speriat de tot ce înseamnă decizie, conflict și vizibilitate.
E un lider care nu știe să conducă. Subalternii lui vin la muncă cu un sentiment de orfelinat profesional. Nimeni nu știe ce vrea „domnu’ Nicușor”, pentru că domnu’ Nicușor nu comunică. Nu inspiră, nu cere, nu mobilizează. Doar ezită. Pare că și el s-a mirat când a câștigat alegerile. Și de-atunci tot încearcă să demonstreze că a fost o greșeală.
Comunicarea lui e un supliciu național. Are aerul unui profesor de analiză matematică forțat să recite poezie la un concurs de talente. Când vorbește, nu are verb, nu are privire, nu are convingere. Pare că cere voie să existe în spațiul public. Nu seduce. Nu explică. Nu emoționează. În cel mai bun caz, se scobeşte.
Are o aroganță subtilă, pasiv-agresivă. Se ascunde în spatele jargonului tehnic ca un copil timid după canapea. Crede că el este deasupra politicii, că nu trebuie să se coboare la nivelul „unora ca Firea”. În realitate, e doar incapabil să se joace cu regulile reale ale administrației.
La capitolul decizie, Nicușor Dan este o operă de ezitare. N-a reușit să impună nicio reformă structurală în București. Nici măcar una greșită. A tăiat panglici la proiecte pe care nu le-a început și a dat vina pe sistem ori de câte ori s-a cerut asumare.
În relația cu bucureștenii, e complet alienat. Nu-i simte, nu-i înțelege, nu-i ascultă. Nu vine în piețe, nu merge în cartiere, nu inspiră încredere. El nu trăiește orașul, îl rezolvă ca pe o ecuație. Doar că ecuația are gropi, șobolani, trafic și poluare. Și nu există soluție în manual.
Mai grav, nu are niciun proiect politic. Nici măcar ambiția unei formațiuni noi. Nu știe ce vrea să fie. Nu e primar, nu e lider de partid, nu e activist, nu e reformator. Acum vrea preşedinte de țarǎ…