Președintele Nicușor Dan a trimis miercuri Parlamentului, spre reexaminare, legea care modifică regimul ariilor naturale protejate și al evaluării impactului asupra mediului, în special în cazul unor proiecte hidroenergetice.Legea permite, la solicitarea beneficiarului, modificarea limitelor unor arii naturale protejate prin scoaterea unor suprafețe din interiorul acestora, dacă pentru respectivele terenuri existau, la 29 iunie 2007, obiective de investiții pentru amenajări hidroenergetice aprobate prin hotărâri ale Guvernului sau decrete de stat, iar lucrările erau deja începute sau în curs de execuție. Actul normativ modifică și Legea nr. 292/2018, introducând excepții de la evaluarea impactului asupra mediului pentru anumite proiecte privind apărarea și securitatea națională, precum și pentru capacități existente de producere sau transport al energiei electrice din arii protejate care sunt supuse unor lucrări de mentenanță, retehnologizare sau modernizare.
Președintele amintește că a contestat anterior legea la Curtea Constituțională, invocând, între altele, posibilitatea modificării limitelor ariilor protejate fără garanții de mediu suficiente, instituirea unor exceptări de la evaluarea impactului asupra mediului, probleme privind competența Consiliului Suprem de Apărare a Țării și încălcarea principiului bicameralismului. A fost invocată și lipsa reavizării de către Consiliul Legislativ după modificările substanțiale aduse proiectului.
Prin Decizia nr. 735/2026, Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate și a stabilit că legea este constituțională în raport cu criticile analizate. Curtea a considerat, între altele, că diferențele dintre formele adoptate de cele două Camere nu afectează principiul bicameralismului, că nu era obligatorie solicitarea unui nou aviz al Consiliului Legislativ și că normele contestate sunt suficient de clare după interpretarea lor gramaticală și sistematică.
În cererea de reexaminare, Nicușor Dan subliniază însă că decizia CCR nu împiedică Parlamentul să analizeze din nou oportunitatea și eficiența legii. Potrivit documentului, Curtea s-a pronunțat strict asupra criticilor de neconstituționalitate formulate, iar anumite aspecte ale textului nu au făcut obiectul unei dezbateri parlamentare explicite.
Unul dintre principalele argumente este că fundamentarea legii nu a fost actualizată. Inițiativa legislativă a fost justificată în principal prin creșterea prețurilor la energie din 2021 și prin concluziile unei comisii parlamentare de anchetă, însă legea a fost adoptată în octombrie 2025, iar reexaminarea are loc în august 2026. Președintele susține că, între timp, nu au fost actualizate datele tehnice, energetice, economice și de mediu care să demonstreze că soluțiile legislative mai sunt necesare și eficiente.
În cazul proiectelor hidroenergetice aprobate înainte de 29 iunie 2007, existența unei aprobări istorice nu demonstrează, în opinia președintelui, că investițiile mai sunt fezabile tehnic, utile energetic sau sustenabile economic după aproape două decenii. Legea nu impune verificarea situației juridice actuale, a stadiului lucrărilor, a costurilor de finalizare, a capacității care ar putea fi pusă efectiv în funcțiune sau a existenței unor alternative tehnice.
Nicușor Dan atrage atenția și asupra faptului că derogarea nu are un termen-limită, ceea ce ar permite reactivarea, la un moment nedeterminat, a unor proiecte aprobate cu decenii în urmă. În opinia sa, o derogare permanentă nu poate fi justificată exclusiv prin situația energetică existentă la momentul inițierii proiectului de lege și ar trebui înlocuită sau completată cu o evaluare actuală și individualizată a fiecărei investiții.
Cererea invocă și evoluția îndelungată a proiectului legislativ. Propunerea a fost respinsă de Senat în decembrie 2022, Guvernul a transmis un punct de vedere negativ în aprilie 2023, iar comisiile parlamentare au propus respingerea în aprilie 2024. Raportul suplimentar favorabil a fost depus la 15 octombrie 2025, în ziua adoptării legii, fără o actualizare corespunzătoare a fundamentării inițiale.
Președintele mai avertizează asupra riscului unei reglementări fragmentare. Unele dintre proiectele hidroenergetice vizate fac deja obiectul unor măsuri speciale prevăzute de OUG nr. 175/2022, aprobată prin Legea nr. 303/2023, iar în Parlament există și alte inițiative cu obiecte parțial similare. În plus, cadrul privind protecția biodiversității a fost modificat în 2026 prin OUG nr. 25/2026, care a introdus zonele prioritare pentru biodiversitate.
Potrivit documentului transmis Parlamentului, pentru același proiect ar putea deveni aplicabile simultan mai multe regimuri juridice privind hidroenergia, securitatea națională, ariile protejate, evaluarea impactului asupra mediului, siturile Natura 2000, protecția speciilor, legislația apelor și zonele prioritare pentru biodiversitate. Suprapunerea acestor reguli, fără o coordonare suficientă, ar putea genera incertitudine administrativă, competențe concurente și noi litigii.
În acest context, președintele propune ca Parlamentul să analizeze oportunitatea unui cadru legislativ unitar, care să stabilească precis proiectele vizate, condițiile și procedurile aplicabile, competențele autorităților și garanțiile privind protecția mediului.
Cererea de reexaminare vizează și mai multe probleme de redactare și aplicare. Una dintre acestea privește sintagme precum „zonă minimă, tampon, de lățime 100 metri”, data de 29 iunie 2007 și formularea referitoare la „proiectele care contribuie la realizarea” obiectivelor de apărare și securitate națională. Curtea Constituțională a considerat aceste formulări suficient de clare prin interpretare, însă președintele susține că sensul lor ar trebui reflectat direct în textul legii, pentru a permite o aplicare uniformă de către autorități.
O altă problemă este noțiunea de „beneficiar”. Legea prevede că modificarea limitelor ariei protejate se poate face la solicitarea beneficiarului, fără să definească însă cine poate avea această calitate și fără să stabilească criterii obiective pentru verificarea ei. Președintele consideră că această lacună poate genera practici administrative neunitare și solicită analizarea introducerii unei definiții și a unor criterii clare.
Nicușor Dan cere și instituirea unui mecanism explicit de coordonare cu autoritățile de mediu, astfel încât aplicarea derogării să nu conducă la ignorarea obligațiilor prevăzute de Directivele europene privind păsările și evaluarea impactului asupra mediului. El arată că legea nu stabilește concret modul în care respectarea acestor obligații trebuie verificată sau documentată.
În ceea ce privește ariile protejate, președintele solicită clarificarea expresă a faptului că mecanismul se referă la ariile naturale protejate de interes național și nu la siturile Natura 2000. Deși CCR a făcut această distincție prin interpretarea textului, cererea de reexaminare arată că unele suprafețe pot aparține simultan ambelor categorii, motiv pentru care excluderea explicită a siturilor de interes comunitar ar elimina riscul unor interpretări greșite.
Este pusă sub semnul întrebării și procedura simplificată pentru scoaterea unor suprafețe din ariile protejate în vederea realizării investițiilor hidroenergetice. Pentru modificări tehnice ale limitelor, legislația existentă impune studiu științific, avize de specialitate și aprobarea Guvernului. În schimb, noua derogare permite autorității centrale să modifice limitele în termen de 60 de zile de la solicitarea beneficiarului, fără să impună în mod expres aceleași garanții tehnice.
Cererea critică, de asemenea, formularea generală a exceptării de la evaluarea impactului asupra mediului pentru capacitățile energetice existente din ariile protejate. Textul include lucrări de mentenanță, retehnologizare și modernizare, fără să definească aceste operațiuni sau să stabilească praguri privind amploarea intervențiilor. Președintele subliniază că o simplă operațiune de mentenanță poate avea un impact diferit de o retehnologizare care presupune creșteri de putere, modificări ale debitelor sau extinderi ale infrastructurii.
În final, președintele solicită Parlamentului să reexamineze legea, având în vedere evoluțiile legislative și schimbarea condițiilor față de momentul în care a fost inițiată. Cererea nu contestă din nou constituționalitatea actului normativ, ci pune accent pe necesitatea ca Parlamentul să stabilească dacă soluția adoptată mai este oportună, eficientă și suficient de bine corelată cu legislația actuală în domeniul energiei și protecției mediului.