Într-o țară unde orice politician cu gura mare poate poza în salvator, alegătorii ajung, inevitabil, să confunde țipătul cu viziuneaIar când discursul e bine ambalat în tricolor și lupta anti-sistem, se pot vinde orice iluzii – inclusiv aceea că suveranismul este o formă de curaj patriotic. Nu este. E o strategie globală cu interese care nu prea au legătură cu bunăstarea românului.
George Simion nu e doar un agitator cu discurs naționalist. Este – conștient sau nu – produsul unei strategii mai largi, care depășește granițele României. De ani buni, suveranismul nu mai este doar un moft de politician populist, ci o ideologie exportată și susținută de o rețea tot mai coerentă, cu puncte de sprijin în SUA, Rusia, dar și în câteva capitale europene care preferă o Uniune slabă, fragmentată, incapabilă să joace în liga mare a politicii globale.
Alegerile prezidențiale din România au devenit un teren de testare pentru această mișcare. Ceea ce se întâmplă la București are relevanță pentru Bruxelles, Washington și Moscova. Simion nu este un candidat obișnuit: e un simbol. Un simbol al unei rupturi care se conturează tot mai clar între două viziuni opuse asupra viitorului Europei.
Pe de o parte, proiectul federalist european încearcă – nu fără greșeli – să construiască o entitate coerentă politic, economic și militar. O Europă care să nu mai depindă de Statele Unite, care să poată negocia de la egal la egal cu China sau India, și care să reziste agresiunii Rusiei. Dar pentru asta e nevoie de disciplină, solidaritate și – inevitabil – de o centralizare a deciziei. Nu poți avea o Europă puternică dacă fiecare stat trage într-o direcție proprie.
Iar pentru ca acest vis să funcționeze, e nevoie de coerență și solidaritate. Ceea ce înseamnă – inevitabil – și compromisuri. Pe de altă parte, tocmai aceste compromisuri sunt prezentate de suveraniști drept trădare: „Ne conduc de la Bruxelles! Ne iau tradițiile! Globaliștii ne fac sclavi!”. Un discurs ușor de digerat, mai ales când e servit în porții de TikTok si Facebook Live.
Pe de altă parte, avem o reacție de respingere a acestui proiect. Sub pretextul apărării suveranității, mișcările conservator-suveraniste (din care face parte și AUR) cer o revenire la o Europă a națiunilor, unde fiecare țară își vede de treaba ei. Retorica e simplă: „Bruxelles-ul vrea să ne controleze, ne fură identitatea, ne obligă să mâncăm gândaci și să ne abandonăm credința”. E ușor de vândut, mai ales într-o țară în care încrederea în instituțiile europene scade, iar frustrările economice sunt reale.
Simion profită perfect de această stare de spirit. Se vinde ca om din popor, dar e foarte posibil să fie susținut – politic, logistic, poate și financiar – de rețele care nu au nimic popular în ele. Sunt voci care vorbesc despre legături neoficiale cu resturi ale fostei Securități sau cu actori externi interesați să saboteze coeziunea europeană. Adevărul e greu de dovedit, dar semnele sunt acolo. Ce este foarte clar este că discursul lui se sincronizează suspect de bine cu cel al altor lideri suveraniști din UE și din SUA.
Miza, la aceste alegeri, nu este doar Cotroceniul. Miza este poziționarea României într-o lume în care ideologiile revin în forță. Dacă vom avea un președinte suveranist, e foarte probabil ca România să devină un cal troian în interiorul UE – o voce care va sabota inițiativele comune, va bloca decizii strategice și va alimenta euroscepticismul în regiune.
În mod paradoxal, un astfel de președinte nu ar întări suveranitatea României, ci ar slăbi-o. Fără susținerea UE, fără un parteneriat solid cu SUA, România riscă să fie lăsată singură într-o zonă gri, exact acolo unde o vrea Rusia. Suveranismul de fațadă duce, în realitate, la izolare și vulnerabilitate.
De aceea, în 18 mai, nu avem de ales doar un președinte, ci un drum. Nu e vorba doar despre cine strigă mai tare sau cine se bate cu pumnul în piept că iubește patria. Ci despre cine are maturitatea de a înțelege că într-o lume instabilă, forța vine din parteneriate, din coerență, din construcție – nu din lozinci.
Ne aflăm in mijlocul unui război ideologic care va modela viitorul Europei. Iar votul românilor va fi interpretat ca atare, oriunde în lume.
OP-ED semnat de echipa editorială Datagroup