Gimnastica românească își privește trecutul și își caută, în același timp, viitorul în 2026, declarat Anul ‘Nadia Comăneci’. La Focșani, într-o sală construită în 1979, performanța continuă să se nască din muncă zilnică, într-un context în care infrastructura și resursele rămân principalele provocări.
Gimnastica focșăneană are o istorie solidă, legată de nume precum Gina Gogean, Mirela Țugurlan sau, mai recent, Ana-Maria Bărbosu, sportive care au reprezentat România la cel mai înalt nivel. În clasamentul național al cluburilor, Focșaniul s-a situat anul trecut pe locul al treilea, imediat după cluburi de renume, cu o infrastructură net superioară.
Daniela Trandafir Ivan, unul dintre antrenorii care își desfășoară activitatea aici, spune că rezultatele sunt obținute în condiții dificile, dar cu o echipă unită și dedicată.
‘Gimnastica este un sport foarte greu și cu o istorie amplă, iar la Focșani a avut mereu un cuvânt de spus. Sala noastră a fost construită în 1979 și, din păcate, s-a deteriorat foarte mult în timp. Vorbim de instalația de iluminat, de aerisire, de aparate care sunt vechi și pe care încercăm să le mai reparăm, să le cârpim cum putem. Nu este normal, ținând cont de rezultatele obținute aici și de faptul că vorbim despre un sport care înseamnă sănătate și educație. Ne-am dori să existe mai mult interes și mai mult sprijin, pas cu pas, poate astăzi un perete, mâine altul, poate peste câteva luni o bârnă nouă sau saltele schimbate. Suntem o mână de oameni care încă ne dorim și muncim pentru ca această tradiție să continue’, a declarat, pentru AGERPRES, antrenoarea.
Ea arată că performanța nu poate fi redusă doar la talentul individual, ci este rezultatul unui proces complex, în care starea fizică și echilibrul emoțional joacă un rol determinant.
‘Sigur că Gina Gogean rămâne un reper prin rezultatele sale, la fel Mirela Țugurlan sau, în prezent, Ana-Maria Bărbosu. Sunt și alte sportive care au ajuns la loturi și au promis foarte mult. Dar, dacă mă întrebați, în gimnastică sănătatea este esențială. Restul, ambiția, determinarea, munca zilnică, le construiești, însă fără sănătate nu poți merge mai departe. În spatele fiecărei performanțe sunt ani de efort, momente grele, depășite cu ajutorul părinților și al antrenorilor. Norocul, dacă există, ține tot de această rezistență în timp’, a explicat Daniela Trandafir Ivan.
În același registru, antrenoarea insistă asupra faptului că formarea unei gimnaste presupune răbdare și consecvență, fiecare etapă fiind construită progresiv.
‘Fetele vin ca o coală albă, iar noi trebuie să începem să desenăm, pas cu pas. Învățăm poziția mâinii, a piciorului, atitudinea, privirea, fiecare detaliu. Astăzi, copiii sunt diferiți, au multe tentații, alte preocupări, nu mai există aceeași disciplină naturală ca în trecut. Alimentația, odihna, echilibrul emoțional contează enorm. Nu poți să îți dorești performanță fără efort. Gimnastica înseamnă lucru constant, de luni până vineri și uneori și sâmbăta sau duminica, pentru că mobilitatea, coordonarea, viteza de reacție se pierd foarte repede. Este un proces care cere ani de zile’, a spus antrenoarea.
Dincolo de pregătirea tehnică, relația dintre antrenor, sportivă și familie este, în opinia sa, fundamentul pe care se construiește parcursul către performanță.
‘Antrenorul trebuie să fie un exemplu. Dacă cerem disciplină, punctualitate, energie, trebuie să le oferim și noi. Fetele petrec foarte mult timp cu noi și iau din personalitatea noastră. Este un efort comun, al antrenorului, al sportivei și al părinților. Părinții sunt cei care le cunosc cel mai bine și care pot interveni atunci când apar momente de oboseală sau de descurajare. Echipa completă înseamnă că suntem toți împreună, pentru același obiectiv’, a arătat Daniela Trandafir Ivan.
În contextul Anului ‘Nadia Comăneci’, ea consideră că figura marii campioane rămâne un reper simbolic și profesional pentru orice generație de gimnaste.
‘Nadia este unică. Este un simbol mondial și va rămâne în istorie. Faptul că au trecut 50 de ani de la performanța ei de la Montreal este o oportunitate de a ne reaminti ce înseamnă excelența. Chiar dacă astăzi copiii nu spun mereu că vor să fie ca Nadia, totul a plecat de la ea. Performanța înseamnă constanță, ani de muncă și capacitatea de a nu renunța. O mare campioană nu este cea care câștigă o medalie într-un an sau doi, ci cea care rămâne acolo sus prin muncă și perseverență’, a subliniat antrenoarea.
La rândul său, antrenoarea Nicoleta Parîng pune accent pe dimensiunea educativă a sportului și pe nevoia de a păstra vie speranța apariției unei noi campioane de talia Nadiei, în pofida schimbărilor sociale și a provocărilor actuale.
‘Ca profesor, dacă îți pierzi speranța, înseamnă că ți-ai pierdut și rostul. La fiecare generație sperăm că va apărea o nouă Nadia, fie în grupa noastră, fie în țară. Talente sunt multe, dar drumul este lung. Contează sănătatea, rezistența la efort, suportul antrenorilor și al familiei. Noi, la nivel de bază, le oferim tot ce putem, însă apoi ele pleacă la loturi și este important să aibă susținere și acolo. Performanța internațională nu se construiește doar într-un singur loc, ci printr-un sistem coerent’, a declarat aceasta.
Antrenoarea evidențiază și diferențele dintre generații, subliniind că astăzi motivația copiilor trebuie cultivată constant într-un context în care opțiunile sunt tot mai diverse.
‘Astăzi sunt mult mai multe lucruri atractive pentru copii, iar sportul a devenit o opțiune, nu o necesitate. În trecut, mișcarea era promovată ca mod de viață. Acum, copilul poate alege între multe activități, iar gimnastica presupune un angajament pe termen lung. Avem nevoie de mai multă motivare, de validare individuală, de încurajări. Le oferim satisfacția reușitei, chiar și pentru un element simplu, pentru că de acolo pornește dorința de a continua. Primii ani sunt cei mai grei, până înțeleg de ce fac atâtea repetări și care este scopul final’, a explicat Nicoleta Parîng.
Referindu-se la modelul oferit de Nadia, antrenoarea arată că, dincolo de cifre și statistici, rămâne forța exemplului.
‘Poate că nu toate fetițele cunosc exact palmaresul ei, dar știu că a fost o mare campioană. Esența nu se pierde: ideea că prin muncă și disciplină poți ajunge la un rezultat extraordinar. Nadia înseamnă simbol, înseamnă gimnastica românească în forma ei cea mai pură. Chiar și imnul gimnasticii începe cu vocea ei. Este un reper pe care nu avem voie să îl uităm’, a afirmat Nicoleta Parîng.
Pentru sportivele de la Focșani, aceste repere se traduc în obiective concrete și în antrenamente zilnice, desfășurate cu rigurozitate.
‘Pentru mine, Nadia reprezintă o mare gimnastă, un model pentru țara noastră și pentru noi. Știu că a luat nota 10 și că a muncit foarte mult ca să ajungă acolo. Cred că este foarte greu să ajungi la o asemenea performanță, pentru că în fiecare zi facem antrenamente intense, uneori și de patru ore. Este nevoie de multă perseverență și constanță’, a spus una dintre gimnaste.
O altă sportivă de numai zece ani spune că se gândește la muncă și emoție când aude numele Nadiei, asociind performanța cu efortul zilnic și cu dorința de a progresa.
‘Mă gândesc la foarte multă muncă, emoție, pregătire fizică și multe medalii. Este un model pentru mine pentru că a fost prima care a luat 10 și nu a renunțat, chiar dacă a fost greu. Și noi muncim zilnic, câte patru ore și chiar mai mult, pentru a ajunge la competiții naționale. Eu am obținut locul trei la sol la Deva anul trecut și mi-aș dori să ajung cât mai sus’, a spus fetița.
În sala din Focșani, între aparate vechi și saltele tocite, generațiile tinere își repetă exercițiile, într-un ritm susținut, cu gândul la competiții și la visuri care, deși par îndepărtate, continuă să fie alimentate de un nume care a marcat istoria sportului mondial: Nadia.
La 10 iulie 2025, președintele Nicușor Dan a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind instituirea anului 2026 ca ‘Anul Nadia Comăneci’, pentru a marca împlinirea a 50 de ani de la legendarele performanțe ale gimnastei române la cea de-a XXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară, desfășurate în 1976, la Montreal, prima notă de 10 obținută în gimnastica mondială. În cadrul acestui proiect vor fi organizate mai multe evenimente pe perioada anului 2026, Comitetul Olimpic și Sportiv Român fiind coordonatorul acestora.
‘Cu prilejul marcării Anului ‘Nadia Comăneci’, legendă a sportului național și mondial, autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile sportive din țară, precum și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale pot organiza acțiuni și evenimente cu caracter sportiv, educativ și artistic’, prevede actul normativ.
Totodată, Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, autoritățile administrației publice locale, precum și instituțiile publice aflate în subordinea sau în coordonarea acestora pot aloca fonduri din bugetele proprii sau din alte surse atrase potrivit legii, pentru a organiza sau sprijini logistic și/sau financiar manifestările sportive, culturale, artistice, educaționale sau programele de promovare organizate în limita bugetelor aprobate.
Jocurile Olimpice de vară de la Montreal au rămas în istorie, pe bună dreptate, sub numele de ‘Olimpiada Nadiei Comăneci’, fiind asociată cu perfecțiunea atinsă în gimnastica artistică de Nadia Comăneci. În premieră absolută, românca a primit nota 10 la paralele, notă care nu a putut fi afișată de tabela electronică. Aparatura electronică dedicată gimnasticii nu a avut programată și nota 10, nimeni nu a crezut că se poate atinge o asemenea cotă.
La vârsta de 14 ani, Nadia Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice. Nu numai că a fost prima gimnastă care a obținut nota perfectă de 10 la Olimpiadă, dar a reușit această performanță de nu mai puțin șapte ori într-un singur concurs de amploarea Jocurilor Olimpice, un record istoric. A câștigat trei medalii de aur, la individual compus, la bârnă și la paralele inegale, o medalie de argint cu echipa și una de bronz, la sol. AGERPRES